Gazel

Scumpa şi preabuna mea domniţă
Deschideţi degrabă a cetăţii portiţă.

Catastiful nemuritor vă rog a mă ajuta să-l aprind
Şi într-însul să punem spiritele a scrie notiţă

Despre un fapt etern si un sentiment nebun
Sunt tras pe roata pasiunii...spiţă cu spiţă

Dau la schimb viaţa mea tenebrelor şi obscurităţii
Pentu a avea o secunda la piept bălaia voastră cosiţă

Braţele-mi vânjoase suavul trup cuprindă
Precum aerul ademenit de divina garofiţă

Îmbătarea sufletului să se adeverească în ăst ceas de noapte
Sorbi-voi dară din nectarul ce îl poartă a voastră guriţă

La şoaptele mele privirea vi se tulbură, fiinţa se cutremură
Vă înlănţui asemeni prizonierului ferecat în temniţă

Vă pătrund privirea şi apare nuda pasiune
Şi vă adun ca spice de haos în a corpului meu căpiţă

Sublimă desfătare apare-n al orelor amurg
Mărgele de lacrimi înşirate pe a venelor iţă

În fierbinţeala clipei hainele se topesc
Umbra nopţii este unicul vostru veşmânt crăiţă!

Nurul diafan şi dalb din piept timid tresaltă
Răvăşirea noastră este desăvârşită într-o dorinţă pestriţă

Azi am fost un muritor, de mâine sunt un zeu
Căci viaţa-mi este umilă ofrandă pentru a cordului zeiţă.

Am rătăcit

Ultimul colb de drum dispare
Şi raţiunea o azvârl într-o desagă ponosită
Răspântia vieţii se năruie într-un vis
Ultimul colb de drum dispare.

În hanul braţelor tale poposesc
Şi îmi caut odihna dorită
Ultimul colb de drum dispare
Drumeţ pe a norilor cărare
Astăzi la diafanul tău sân am să mă trezesc.

Mă primeşti uimită... căci să rămân niciodată nu te aşteptai
Într-un basm pari cufundată în timp ce vigoarea îmi redai
Sub freamătul naturii renaştem într-o nouă viaţă
Ultimul colb de drum dispare
Şi raţiunea o azvârl într-o desagă ponosită.

Amintiri II

Să ne amintim acum de noi
De vremurile când unu plus unu făceau zero şi nu doi
Cuvinte dulci prin pahare aliniate
Şi adevăruri spuse ca lucruri trecătoare...
Am fost ca două păsări temătoare
De propria ignoranţă alintate.
Nepăsarea am luat-o ca virtute
Suavă-i rătăcirea.

Şi totuşi astăzi ne oprim
Să trăim momente nedorite
Un ultim pact ne liberează.
Razele viselor, de realităţi umbrite,
Tresar şi renasc când al nostru condei dictează
Şi omenirea îşi va aminti de noi
Creatorii vremurilor când unu plus unu fac doi.

Amintiri I

Să ne amintim cum a fost odată
Când zbura frunză cu frunză
Şi cădea pleată după pleată.
Din neant şi al sabiei tăiş imperii răsărite
Ce apoi prin complot şi venin au rămas pe veci pierite
O umbră e istoria
Lumina nu se vede
Viaţa e o gherilă ce se autopersecută
Omul decade într-un strop de limpede
Îngerii în ghildă schimbă meseria
Trafichează suflete....destinaţie necunoscută.

Corbul şi mormântul

A patra lună dintre nori apare
Şi tu pui dalbe petale la mormânt...
Îmi strigi numele şi plânge o lume apusă
Şi tu pui dalbe petale la mormânt.

Îngeri cu aripi frânte sufletu-mi dezgroapă,
La gât salbă au să ţi-l pună...
A patra lună dintre nori apare
Iară tu....corbule...faci ultimul drum
Fără răgaz de când ne-am despărţit aici ai poposit
O lume cu două suflete pereche din care unul a asfinţit.

Culcuşul este gata. Ochii tăi turcoaz se-nchid....
Un sărut de bun venit şi braţele ni se deschid
A patra lună dintre nori apare,
Şi tu ai pus dalbe petale la mormânt.

Toamna într-un vis

Adie un fulger în aerul rece...
Te mângâie stropii ce cad neîncetat...
Un sărut te înfioară când prin vene îţi trece,
Te mângâie stropii ce cad neîncetat
Inimă înlănţuită ce a primit descătuşarea.

Norii gri zâmbesc leneş şi te poartă pe braţe
Adie un fulger în aerul rece
O oază de lumină într-un deşert al vieţii
Frunze ce părăsesc coroana pădurii
Şi ţi se împletesc în haine în căldura gheţii.

Inimă înlănţuită ce a primit descătuşarea
Un sărut te trezeşte când prin vene îţi trece
Adie un fulger în aerul rece
Te mângâie stropii ce cad neîncetat.